Principalii hormoni necesari evolutiei sarcinii

Sarcina este un proces controlat de interactiunile complexe ale hormonilor sexuali feminini. Embrionul produce un hormon numit gonadotrofina corionica umana HCG, pe care se bazeaza testele standard de sarcina, detectandu-l in urina sau sange, la 14 si respectiv 7 zile de la contactul sexual fertilizator.

HCG semnaleaza ovarele pentru a se opri din ciclul de ovulatie si previne uterul de a expulza ovulul si emdometrul, sub forma sangerarii menstruale. De aceea in timpul sarcinii menstruatia este absenta.

Tot HCG stimuleaza placenta sa secrete un alt hormon, numit progesteron, care inhiba contractiile uterine ce ar afecta cursul normal al sarcinii.

Acesti hormoni sunt necesari si pentru a proteja uterul, facandu-i posibila functia de nutrizare a fatului in dezvoltare pana la nastere.

Sterilitatea tubara

Trompele uterine (oviducturi, salpinge sau tubele lui Fallopio) sunt structuri anatomice care au sarcini extrem de complexe in indeplinirea cu succes a fecundarii. Functiile lor sunt: captarea ovulului din cavitatea peritonealam, transportul acestuia spre cavitatea uterina, transportul spermatozoidului spre locul de intalnire cu ovulul, modificarile necesare ale gametilor astfel incat sa se poata realiza fertilizarea si primele diviziuni celulare embrionare, transportul embrionului pana in cavitatea uterina

Structura tubara poate fi lezata de catre numerosi factori infectiosi sau inflamatori, mecanici sau chimici, comunicarea dintre cavitatea abdominala si cea uterina putand fi intrerupta complet sau partial astfel incat ori ovulul si spermatozoidul nu se mai pot intalni, ori capacitatea de transport a zigotilor sau a embrionului este compromisa. Blocajul trompei sau disfunctia tubara ajung sa aiba o pondere de pana la 40% din totalul cauzelor infertilitatii la femeie.

Contributia majora la infertilitatea tubara o aduce boala inflamatorie pelvina (BIP) care consta in inflamatia acuta a tuturor organelor aflate in pelvis, urmata de o vindecare cu sechele constand in cea mai mare parte a cazurilor din aderente intre aceste organe ori chiar bloc aderential. Cauza cea mai frecventa a aparitiei BIP o constituie infectiile cu transmitere sexuala, dintre care detasat conduc chlamydia si gonoreea. Nu mai putin frecvent in anumite societati infectiile cu germeni nespecifici urmate dupa avorturi spontane sau provocate, dupa nastere, dupa diferite proceduri diagnostice precum curetajul biopsic al cavitatii uterine sau histero-salpingo-grafia, sau chiar dupa sedintele de instilatii pe care unii medici le practica inca in ideea ca pot desfunda trompele blocate. Aplicarea defectuoasa a dispozitivelor de contraceptie intrauterine (steriletul) poate sa produca o infectie de natura ascendenta care sa implice trompa.

Daca anumite infectii pot fi insotite de semne evidente (febra, durere in zona ovarelor sau la contact sexual, etc.) altele, precum cea provocata de chlamydia, pot produce lezarea trompelor fara sa isi faca simtita prezenta. Cand trompa devine infectata au loc o serie de fenomene. Una dintre primele modificari care apar este lezarea mucoasei tubare si in special a celulelor ciliate. Acesti cili sunt capabili de a executa miscari extrem de coordonate care au rolul de a asista deplasarea ovulului si a embrionului spre cavitatea uterina. In cazul unei infectii, acesti cili sunt afectati sau chiar distrusi, ei neavand capacitatea de a se reface sau de a se vindeca. Al doilea fenomen este reprezentat de catre raspunsul natural al organismului in fata unei agresiuni de natura infectioasa, si anume o incercare de limitare a extinderii infectiei in tot organismul. Pentru aceasta trompele sunt literalmente inchise printr-un proces inflamator specific care va duce la edematierea si aglutinarea fimbriilor cu formarea ulterioara de aderente, astfel incat toata „batalia” pentru eradicarea infectiei se va duce local, in interiorul lumenului tubar. Se activeaza sistemului imunitar cu aparitia inflamatiei si a infiltratelor de macrofage si limfocite, care vor determina distrugerea agentilor bacterieni. Trompa astfel inchisa poate sa se vindece intr-un oarecare grad, dar ulterior secretiile celulelor mucoasei tubare se acumuleaza in interiorul salpingei cu dilatarea acesteia si formarea hirdosalpinxului. Daca infectia este severa in interiorul trompei se poate acumula puroi rezultand piosalpinxul. In anumite circumstante poate sa apara cicatrizare si distrugere la nivelul trompei langa uter, rezultand o afectiune denumita salpingita istmica nodoasa (SIN).

Alte cauze ce pot produce distorsionarea arhitecturala a trompelor sunt reprezentate de catre endometrioza, tuberculoza, infectiile din vecinatate (apendicite) sau procedurile chirurgicale pe structurile din vecinatatea trompei. De asemenea orice obstacol aparut pe traiectul normal al trompei poate obstrua comunicarea dintre cavitatea uterina si cea abdominala: tumori, polipi, etc.

In general blocajul sau disfunctia tubara apare ca o consecinta a unui proces patologic ce implica inflamatie, infectie, formarea de aderente, fibroza, cicatrici sau obstructie. De multe ori o infectie sau o boala ce poate predispune la formarea de blocaje tubare nu este atat de evidenta clinic sau pur si simplu nu este luata in seama de catre multe femei, astfel ca ele nu cauta ajutor medical si nu devin constiente de boala lor decat in momentul cand incearca sa aiba copii.

Analizele si teste pentru fertilitate

Ai incercat sa ramai insarcinata aproape 1 an? Este timpul sa consulti un medic si sa faci impreuna cu partenerul tau o serie de analize medicale.

A) Analizele pe care trebuie sa le faca ambii parteneri

1) Analize de sange:

Rolul acestor analize este de a verifica sanatatea generala a ambilor parteneri:

• Hematologie: grupa sanguina si factorul RH, eritrocite, hemoglobina, leucocite, limfocite, trombocite
• Biochimie sangelui: bilirubina, calciu seric, colesterol HDL, colesterol LDL, colesterol total, createnina, glicemie, lipide, magneziu seric, proteine totale, trigliceride
• Markeri anemie: de exemplu feritina, acid folic, vitamina B12

2 ) Analizele ale urinei :

Rolul acestei analize consta in a verifica daca exista infectii urinare si daca rinichii functioneaza in mod optim. Sanatatea aparatului urinar influenteaza in mod direct sanatatea reproductiva si fertilitatea ambilor parteneri.

B) Analizele hormonale pentru partenerul masculin

Barbatul va face analizele hormonale numai daca spermograma (analiza spermei) are valori anormale. In acest caz, analizele hormonale cuprind: testosteron, DHEA-s, estrogen, prolactina, TSH, LH, FSH.

C) Analizele hormonale pentru partenerul feminin

Analizele hormonale sunt facute in trei perioade diferite ale ciclului menstrual: in ziua a 3- a ciclului menstrual (daca ziua a 3-a ciclului menstrual pica la sfarsit de saptamana, atunci analizele se pot face in zilele 2-5 ale ciclului menstrual), cu 2 zile inainte de ovulatie sau in ziua ovulatiei si la 7 zile dupa ovulatie. Pentru aceste analize este foarte important sa cunoasti ziua in care ai ovulatat, acest lucru se poate face cu ajutorul testelor de fertilizare si/sau cu ajutorul monitorizarii ecografice.

Doctorii prescriu, de cele mai multe ori analizele in ziua 12\14 a ciclului menstrual si in ziua 21 a ciclului menstrual, pornind de la presupunerea ca ciclul unei femei este de 28 de zile si ca ovulatia are loc automat in ziua 14. Pentru cele care nu intra in acest “tipar” analizele sangelui facute automat in zilele 12/14 si 21 (fara identificarea ovulatiei) pot crea confuzii si pot determina un diagnostic incorect. De exemplu, daca femeia ovuleaza in ziua 21 si ea face analiza progesteronului in ziua 21 (si nu la 7 zile dupa ovulatie, adica in ziua 28 a ciclului menstrual) , valoarea progesteronului va fi foarte mica si va fi diagnosticata cu deficiente de progesteron, cand de fapt, ea a avut o ovulatieun pic mai tarzie.

• Analizele hormonale din ziua a 3-a ciclului menstrual: estradiol (E2) – o forma de a estrogenul, FSH – hormonul foliculostimulant – hormonul responsabil cu dezvoltarea foliculilor, LH – hormonul luteinizant – hormonul responsabil cu spargerea foliculilor, Prolactina analiza prolactinei trebuie facuta dupa 3 ore de la trezire, TSH – hormonul stimulant al tiroidei, T3 (triiodotironina) si FT3 (triiodotironina libera), T4 (tiroxina totala) si FT4 (tiroxina libera), Testosteron liber , DHEAS hormon masculin, Insulina
  aceasta analiza se face pe nemancate (minimum 8 ore).
• Analizele hormonale din ziua ovulatiei (sau cu doua zile inainte de ovulatie): estradiol (E2), FSH – hormonul foliculostimulant , LH – hormonul luteinizant
• Analizele hormonale din ziua a saptea dupa ovulatie: Progesteron

Conceptia

Conceptia este momentul cand un singur spermatozoid reuseste sa intre in ovul, dupa acest pas nici un altul nu va mai putea repeta procesul.
Fertilizarea si conceptia au loc de obicei in timpul calatoriei ovulului prin trompa uterina de la ovar spre uter. Conceptia declanseaza diviziunea repetata a zigotului. Migrarea dureaza 3 – 4 zile, dupa care zigotul se va stabili definitiv in uter. La acest moment, este doar o colectie de celule, numita blastocist.

La o saptamana de la conceptie, zigotul sau blastocistul este pregatit pentru implantare, adica atasarea de peretii uterini. Acest proces este necesar pentru ca sarcina sa poata continua. Implantarea este un fenomen inca incomplet cunoscut in care blastocistul se fixeaxa pe peretele uterin si realizeaza legaturi vasculare care se vor finaliza cu formarea placentei.
Implantarea necesita un profil hormonal special in care pe prim plan se situeaza secretia de estrogen si progesteron.

Dupa implantare, blastocistul se transforma in embrion, un stadiu mai avansat al dezvoltarii fetale. Procesul este complet cand se formeaza sacul amniotic si placenta. Fatul se va dezvolta in interiorul sacului aminiotic, plutind in lichidul amniotic. Placenta este atasata de peretele uterin, ea hraneste si oxigeneaza prin sangele matern fatul pana la termen.

La 4 saptamani embrionul are 5 mm in lungime si forma literei C.

In saptamana 8 este debutul stadiului fetal, in care se regasesc organele interne cu dispunere finala si organizare aproape definitiva. Din saptamana 6 sacul aminiotic poate fi vizualizat la ecograf  si ascultate zgomotele cardiace. Din saptamana 16 fatul are forma umana, par, activitate musculara spontana, dupa aceasta varsta cea mai mare parte a organelor fetale pot fi vizualizate echografic.